Dimineaţă de sâmbătă, frig, urât, aromă de cafea. Deocamdată linişte, de parcă oraşul ar fi nelocuit… Mă încumet să privesc pe geam. În afara câtorva maşini grabite niciun semn perceptibil de viaţă ! Hm, poate că totuşi oraşul este pustiu, poate toată lumea a plecat şi am rămas doar noi doi să avem grija citadelei ! Brrr, ninge viscolit şi îmi aprind alene o ţigară. E vreme de citit ! În fundal se aude Carmina Burana ! Ce potrivire fără cuvinte… Mi se întamplă deseori să am chef să recitesc câte o carte. Stau nehotărâta in faţa bibliotecii întrebându-mă ce ar fi potrivit pentru o zi de ianuarie ninsa…Interesant, mi se perindă prin gânduri momentele în care am hotărât să cumpăr câte o carte, îmi amintesc zâmbind şi într-o fracţiune de secundă hotărârea mea este luată – am să răsfoiesc "În care loc, în care timp" - Juliette Mead. Cartea are o poveste frumoasă şi am cumpărat-o, fireşte într-o zi albă… Mă bucură să colind prin librării, singură sau cu câte un/o prieten/ă de suflet, să respir aerul acela, mistic parcă, al aglomerării de litere aşezate înţelept între coperţi de carte ! De data aceasta stabilisem o rută oarecum liniară – librărie, caffe frappe, acasă ! Numai că atunci prietena cu care trebuia să merg nu a putut sa ajungă ! Şi am ales o librărie din centru care să mă suporte căteva zeci de minute, gândind că o să imi cumpăr o carte şi apoi ţuşti în 226 şi acasă ! Fără să fie intenţionat, am constatat că niciodată, dar niciodată, nu mă atrage "raftul cu noutăţi editoriale"! Îmi pare oarecum ostentativ şi înţeleg şi substratul comercial … Îmi dau jos mânuşile plimbându-mă alene printre rafturi. Unul din lucrurile pe care îl detest este bunăvoinţa vânzătorilor ce apar de niciunde atunci când nu ai avea nevoie şi după ce te scanează interogativ îţi şoptesc încurajator : "pot să vă ajut cu ceva?" Mă zburlesc precum cel mai nesuferit arici dar şoptesc oarecum politicos şi conspirativ "nu mulţumesc!" Mă lasă în pace ! Şi pentru că nicicum nu trebuia să am parte de linişte, aud o voce încântată şi zgomotoasă rostindu-mi numele bubuitor !!!!"vaaaaaaiiiii, TU, de când nu te-am văzut ! ce mai faci ?cum eşti ? şi încă o sută de întrebări pe care nu vreau să le mai amintesc !". Zâmbesc incolor evitând cu măiestrie o avalanşă de pupături şi răspund monosilabic tirului de întrebări. Sunt convinsă că arătam precum un animal încolţit şi mi se răsuceau neuronii căutând o rapidă cale de scăpare ! Ascult un rezumat al perioadei "de când nu ne-am văzut" punctat cu tot felul de interjecţii şi privesc disperata literalmente în jurul meu. Gândeam cu amăraciune că au falimentat maiestuos toate planurile mele şi procedura de insolvenţă va fi luuuunnngggggăăăă şi anevoioasă! Nu prea cred în minuni dar atunci chiar am avut noroc când a început să sune telefonul! Am răspuns cu repeziciune şi am turuit pe nerăsuflate "acum iau un taxi şi ajung în 15 min!" închizând telefonul şi rugându’mă să nu sune iară cel/cea nedumerit/ă de cuvintele mele.Pentru că nici nu am văzut cine sunase!!!!!Mă simţeam ca un învingător şi mi-am luat grăbită la revedere, am înhăţat o carte la îndemână şi după o scurtă escala la raionul plăţi am ieşit val-vârtej de acolo! Am parcurs câţiva paşi dar m-am îngrozit că ar putea să mă urmarească !!!! În faţă la Eva am oprit un taxi şi când am urcat posibil să-l fi speriat pe şofer "va rog cât de repede puteţi, să plecam de aici!!!!"
După ce am trecut de Eroilor m-am uitat ce carte am luat ! S-a dovedit că legea compensaţiei acţionează chiar şi în cele mai neaşteptate situaţii ! Am citit o carte interesantă, scrisă la timpul prezent, un prezent al fiecărui personaj,cu un fir al naraţiunii cu bucle surprinzătoare, cu slăbiciuni reliefate omenesc, o poveste de dragoste şi viaţă, o carte nostalgica puţin, dar care poate fi alegerea perfectă pentru o zi de sâmbătă, ianuarie, 2011.
"Sham el Nessim…o sărbătoare de primavară la egipteni. O ţin în fiecare zi de luni, după paştele coptic. Înseamnă Aroma Brizei. … "
Spor la citit !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu