Cuvinte celebre

Ceea ce nu mă distruge mă face mai puternic !
                                                        Nietzsche

Cuvinte celebre

Atâta timp cât mai putem zâmbi, cauza nu-i încă pierdută.
                                                          William Shakespeare

Cuvinte celebre

Ambiţia este expresia normală a încrederii în sine.
                                                       Iovan Ducici

Cuvinte celebre

Prietenia este întotdeauna o responsabilitate plăcută, niciodată o oportunitate.
                                                                                              Kahlil Gibran

Mai citeşte lumea?

Ieri am avut parte de o experienţă interesantă. Sunt, prin natura firii, optimistul incurabil. Am şi eu perioadele mele gri, dar tot reuşesc să ies din amalgamul de stări contradictorii cu un zâmbet pe buze şi cu câte o lecţie învăţată. Refuz să cred că acolo unde nimeni nu vede o rezolvare ea chiar nu există! Uneori nu e chiar cea mai fericită soluţie, dar suntem oameni, şi se presupune că învăţăm din greşelile noastre. Sau nu ! J Am avut o discuţie cu  Dl Profesor Ionescu presărată cu referiri la Kant plecând de la drepturile omului. Ce este un drept şi ce este o datorie? Datoria, în concepţia lui Kant este scopul fundamental al omului. Punctul de plecare al eticii kantiene este libertatea.Tot Kant spunea : "Două lucruri umplu sufletul cu mereu nouă şi crescândă admiraţie şi veneraţie: cerul înstelat deasupra mea şi legea morală din mine". Cum traversăm o perioadă nu tocmai fericită în istoria noastră, am ajuns inevitabil şi la situaţia actuală şi s-a pus problema despre ce putem face şi ce facem efectiv fiecare din noi să ieşim din starea aceasta. Am apreciat enorm, când povestind despre ce a încercat Domnia Sa, a spus modest, am facut-o pentru ţara mea, trecând peste culoarea politică. Mi-aş dori să fie mai mulţi oameni care să gândească aşa ! Eu, parând replicile sale, exprimam încrederea că lucrurile şi oamenii deopotrivă se schimbă, că va fi bine când ne vom trezi din inerţie şi vom refuza doar să executăm "salturi mortale comandate". Concluzia a fost seacă : "Tu glumeşti! Optimişti sunt doar cei ce nu văd! " Ei bine, eu nu cred asta ! Şi cred, cu tărie, că prin tot ce facem, contribuim, modest poate, la îndreptarea lucrurilor. Dar eu sunt optimistul…

Şi aşa mi-am adus aminte de o carte  Optimiştii înfrânţi – Maria Marian. Contrar percepţiei imediate a titlului, nu este vorba despre bătalii pierdute, ci despre supravieţuire. În perioada în care dacă aveai o rudă în afara graniţelor erai presupus duşman, viaţa o trăiai cât se putea, cum se putea, cu lecturi aprobate, compromisuri, cu minciună şi adevăr. O carte jurnal în care Maria Marian, povesteşte bonom, chiar tolerant şugubeaţă despre procesul de adaptare pe care cei mai mulţi dintre noi l-am trăit. Veţi fi tentaţi să luaţi lucrurile mai curând în râs decât în tragic, căci umorul, puterea de observaţie, verva epică, dau poveştii, chiar atunci când are gust aspru-amarui, o savoare acidă, duioasă şi catifelată.

Spor la citit !

Cuvinte celebre

Iubirea este arhitectul universului.
                                        Hesiod

Cuvinte celebre

A învăţa să ai încredere este una dintre cele mai dificile sarcinii ale vieţii !
                                                                                                 Isaac Watts

Cuvinte celebre

Dansul este cea mai elevată, cea mai emoţionantă, cea mai frumoasă dintre arte, pentru că nu este doar translatare sau abstractizare din viaţă; este chiar viaţă.                                         
                                                                                                                              Havelock Ellis

Cuvinte celebre

Muzica este un răspuns căruia nu i s-a pus nicio întrebare.
                                                                  Nichita Stănescu

Mai citeşte lumea?

Se întâmplă uneori să rămân ani de zile cu amintiri plăcute după ce termin de citit câte o carte. Personajele îmi par un fel de rude îndepărtate, dragi, cu care nu mă întâlnesc prea des dar bucuria regăsirii e de fiecare dată copleşitoare. În adolescenţă, îmi imaginam că dacă voi reciti peste timp o carte se va fi schimbat ceva. În afară de propria-mi percepţie, faptele şi deznodământul niciunei cărţi nu au fost altfel… Din păcate? Din fericire? Încă nu mă pot hotărî… dar totuşi, aş opta pentru ca ce e scris aşa să rămână. Asta gândesc acum, cine ştie ce idei o să am peste vreo 10-15 ani !!! J Plecând de la ataşamentul pe care îl manifest faţă de eroii cărţilor mele, am stabilit în clasa a-VIII -a că niciodată nu voi mai face greşeala de a merge să văd un film după ce am citit o carte. Am terminat cu ceva timp în urmă şcoala însă regula aceasta nu cred că o voi încălca până la sfârşit. Stabilesc mental conexiuni şi e deprimant să vad câte o jună trecută interpretând un personaj cu care parcă nu ar avea nimic în comun, începând cu vârsta, vocea, felul de a merge, zâmbetul…toate acele mici detalii pe care mi le-am stabilit EU citind povestea. Spun asta cu tot respectul datorat artei şi talentului de care dau dovadă mulţi actori! Să nu înţelegeţi că nu calc pe la teatru sau nu mă uit la filme ! Nuuuu ! Dar repertoriul să nu includă ceva citit. Fireşte, şi reciproca este valabilă – am văzut piesa/filmul nu mă mai ating de carte. Şi încă sunt convinsă că pierd. Ireal este când discut cu câte cineva despre o carte şi, analizând personajele descoperim similitudini între percepţiile noastre. Spun ireal, deşi poate părea pretenţios, dar persoane diferite ca vârstă, sex, naţie şi chiar apartenenţă religioasă văd acelaşi lucru. Meritul este totalmente al celui dăruit cu har ce ne-a stimulat imaginaţia !

Să revin la rudele nu chiar palpabile !Este şi cazul romanului Noaptea cu cai albi – Pavel Vejinov. Simt uneori că mi se face dor de Saşo, Krista, Maria, chiar şi de Urumov, academicianul ursuz doar la suprafaţă. Povestea este pe alocuri halucinantă, dar lin, revine pe făgaş oarecum normal.Oameni normali, problemele lor, aparent normale, rezoluţii neaşteptate şi un dar în a reliefa personalităţi între absurd, grotesc şi perfecţiune. A fost prima carte a lui Vejinov pe care am citit-o şi mi-a plăcut felul în care scrie,  aş fi vrut să fie o carte de multe sute de pagini !Şi  îmi doresc un tablou cu cai în noapte albă!

Spor la citit !

Cuvinte celebre

Inteligenţa este capacitatea cu ajutorul căreia vom înţelege, până la urmă, că totul este de neînţeles.
                                                                                                                           Maeterlinck

Mai citeşte lumea?

Astăzi a fost o zi tipică  de toamnă după părerea mea. Ieri chiar mă gândeam că mi-ar fi pe plac o zi în care să stau în casă toată ziua în pijamale J. Dar, cum spunea cineva, fă planuri că să nu le respecţi ! În astfel de zile  îmi place să lenevesc cu gândurile mele şi cu ceva de citit pe măsura dispoziţiei…aproape bacoviene. Din când în când mă uitam pe fereastră încercând să ghicesc ce oră ar fi. Nicio şansă, parcă era ora 14 şi 68 de minute în permanenţă! Şi după ce se întunecă, e noapte şi atât! Îmi aprind o ţigară şi cochetez cu gândul că aş putea numi o nouă zi…lumavisad! E perfect! Luni şi marţi trec greu, dar compensez cu ultimele zile ştiute din săptămână! Şi îmi aduc aminte de romanul Lunatecii – Ion Vinea . Am citit până acum de două ori cartea. La vremea studenţiei şi mi-a plăcut dar nu am asimilat-o deplin, şi ceva mai târziu, la maturitate cum s-ar zice, când m-am luminat şi cutremurat deopotrivă. Îmi place prozatorul Vinea, sentimental, estet şi rafinat, avangardist al vremii sale şi care a imprimat scrierilor un anumit crepuscularism, dacă pot spune aşa. Criticii spun că dacă romanul ar fi apărut atunci când a fost conceput, prin anii  ’30, el s-ar fi impus ca un roman interbelic important.

Lucu Silion, personajul principal, este un boem, un tragic inadaptat, un rafinat cu ascendenţă aristocratică, un contemplativ care nu vrea nimic de la viaţă , trăind într-o melancolie fără motivaţie clară, un personaj care combină maniera dandy cu langoarea şi indecizia balcanice. Întreaga reţea de intrigi m-a captivat şi deseori m-am simţit ca un detectiv în cautare de indicii/probe ascunse. Romanele lui Vinea mă fac să mă simt tratată special (eu,cititor), intuind în spatele personajelor, propria istorie, cvasiamnezică, tare ale eredităţii pe care autorul le-a  exorcizat dându-le viaţă scrisă. Dar cine nu are proprii demoni, nu?

Vă recomand, cu multă căldură, în ciuda vremii de afară, să citiţi romanul ! Liberi de preconcepţii şi deschişi în a înţelege că există şi poveşti de viaţă „în afara tiparului”.

Spor la citit !

Cuvinte celebre

Să ne bucurăm fără a ne compara cu alţii, când vezi câţi sunt înaintea ta, gândeşte-te câţi sunt în urmă !
                                                                                                                                      Seneca

Informaţie

Poate ajutaţi Casa de copii de la Domneşti :
Fundatia Casa Lidia
Cod fiscal 13094090
Cont bancar RO 73 BLOM 2511306337650101
Dacă vreţi să directionaţi 2% din impozit anual, gasiţi declaraţia aici.
Mulţumesc !

Cuvinte celebre

Când mă gândesc la copilăria mea, mă asemuiesc cu un stup de albine în care tot soiul de oameni şterşi au adus întruna, ca albinele, mierea cunoştinţelor şi gândurilor lor despre viaţă, îmbogăţindu-mi sufletul, fiecare cu ce se învrednicea.                                                             
                                                                                                                        Maxim Gorki

Un medic are nevoie de ajutor

Despre Florin

​Si-a dat examenul de specialist in medicina de urgenta intre doua ture de chimioterapie, radioterapie si o interventie chirurgicala esuata. A salvat poate mii de vieti, iar acum el e cel care are nevoie de ajutor. Florin Fanea are 33 de ani si este medic specialist de urgenta la Spitalul Militar Carol Davilla din Bucuresti. A fost diagnosticat cu neoplasm pulmonar in ultima faza in septembrie, la un control de rutina desi el este NEFUMATOR. Are nevoie de 150.000 de dolari pentru un tratament in SUA.
Interventia chirugicala a esuat datorita marimii tumorii, iar in decembrie, intre curele de chimioterapie, a gasit puterea de a se prezenta si de a promova examenul de specialist in medicina de urgenta. A lucrat o vreme la SMURD Bucuresti, iar acum castiga 800 de lei pe luna. Are o fetita de 7 luni.
Pentru a avea sanse sa supravietuiasca i-a fost recomandata o clinica din California, SUA, dar cele trei seturi de chimioterapie l-ar costa 150.000 de dolari.

Pentru donatii s-au deschis doua conturi la BCR sucursala Izvor pe numele Florin Fanea:
Euro – RO66 RNCB 0081 0357 5974 0002
Lei – RO93 RNCB 0081 0357 5974 0001
Mai multe detalii aflati aici

Cuvinte celebre

Este o ambiţie de nume, una de situaţii şi alta – cea mai înaltă şi cea mai rară – de fapte.
                                                                                                                    Nicolae Iorga

Cuvinte celebre

Curajul este prima dintre calităţile umane, deoarece este cea care le garantează pe toate celelalte.
                                                                                                                          Aristotel

Cuvinte celebre

Nu am stimă pentru cine nu mă respectă.
                                  George Călinescu

Mai citeşte lumea?

Ah, încă nu a trecut…Cum spuneam într-o postare anterioară nu îmi plac sărbătorile asimilate doar din meschine calcule ale economiei de piaţă. Fireşte, mă refer la sărbatoarea dragostei…Nu am să înţeleg niciodată nevoia aceasta de a celebra iubirea. E oare nevoie de o zi specială în care să proclamăm sus şi tare “cutare iubeşte pe cutare” ? J  Poate sunt eu depăşită, dar dacă îţi declari iubirea într-o anume zi din an, ce faci în celelalte 364 ? Aştepţi cu nerăbdare următorul an?!! E nevoie în secolul nostru de…motive care să ne facă a dărui flori, a spune cuvinte însemnate, a arăta celui de lângă noi cât de mult contează? Să spui te iubesc doar pentru că azi e bine s-o spui? Bleah, mă lipsesc cu multă uşurinţă de astă oportunitate şi mă bucur că nu am fost acaparată de această…demenţă !

Să vorbim despre iubire deci ! Probabil subiectul pentru care au curs râuri de cerneală şi încă nu s-a spus totul. Mă întreb câţi îndrăgostiţi de ziua asta au ales să ofere cadou cărţi…Pentru liniştea mea sper că au fost măcar câţiva ! J Nu de alta, dar ajung prea repede să concluzionez aspru şi sec : “pe vremea mea…”. Oricum, plecând de la cele spuse mă gândeam că am citit multe poveşti de dragoste începând din adolescenţă şi bucurându-mă şi acum de fiecare dată când descopăr alte sensuri, înţelesuri, răspunsuri chiar, în câte un nou roman de gen.

Nu pot să fac la repezeală un top, dar, plecând din nu prea depărtata-mi tinereţe îmi permit să recomand câteva titluri clasice, dacă vreţi, deşi eu le numesc  “abecedar de drag (oste)” :

 Pe aripile vântului – Margaret Mitchell, Scarlet – Alexandra Ripley, Love Story – Eric Segal, Laguna Albastră – De Vere Stacpoole, Dragoste în vremea holerei – GG Marquez, Jane Eyre – Charlotte Bronte, La răscruce de vânturi – Emily Bronte, Mândrie şi prejudecată – Jane Austin, Anna Karenina – Lev Tolstoi, O iubire fără sfârşit – Richard Matheson.

Mă rezum doar la clasici, altă dată despre poveşti mai …moderne.

Şi aşa, ca o…compensaţie dacă vreţi, vă amintesc şi câteva filme din aceeaşi categorie care mie mi-au plăcut teribil !

Little Children (2006); Eternal sunshine of the spotless mind (2004); Love Actually (2003); Juno (2007) ; Great Expectations (1998); Vicky Cristina Barcelona (2008);

The Notebook(2004); PS I love you (2007) Sweet november (2001); A walk to remember (2002).

Spor la citit !

Cuvinte celebre

Secretul de a fi plăcut într-o conversaţie este de a nu căuta să explici prea mult. A spune lucrurile pe jumătate şi a le lăsa să fie întrucâtva ghicite este un semn al bunei păreri ce ai despre alţii; nimic nu încântă atâta amorul lor propriu.
                                                                                                        La Rochefoucauld

Mai citeşte lumea?

Nu ştiu cum procedaţi voi, însă eu sunt extrem de atentă când vine vorba să recomand cuiva ceva de citit. Doar pentru că am citit mai mult decât alte persoane, asta nu îmi conferă statutul de “maestru” J . Lucrurile devin şi mai dificile când vorbesc cu tinereţea…Consider că gusturile nu se discută dar se educă ! Revin la acele liste de lecturi, ce aveau darul de a ne ghida, oarecum, prin lumea fantastică a literaturii, române şi universale deopotrivă.

Hălăduind pe net, am găsit tot felul de topuri şi recomandări, alcătuite de eminenţe şi de împătimiţi de lectură. M-am amuzat, deoarece am avut surpriza (plăcută) să constat că am urmat destul de aproape recomandările de aici şi am citit până acum doar vreo 72 de titluri ! Fireşte, am tot căutat, să vad exact cui se adresează recomandările respective, însă mi-a fost imposibil să găsesc un indiciu cât de mic… Personal, mi se pare de bun simţ să iei în consideraţie şi vârsta celor ce citesc. Nu voi recomanda Eliade unui copil de 10-12 ani, după cum nu sfătuiesc pe cineva de 50 de ani să citească Elevul Dima din a şaptea !!!! Eventual, s-o recitească ! J
Şi pentru că a venit vorba de recitit, acum răsfoiesc iar Între Dumnezeu şi neamul meu – Petre Ţuţea. Nu pot să declar cu mâna pe inimă, clar şi curat, că înţeleg total şi absolut filozofia şi detaşarea sa. Îmi place însă enorm şi mă regăsesc în răpunsul dat unui ziarist la întrebarea  „sunteţi mândru că sunteţi român?” , „nu mândru, ci orgolios că sunt român !“

Sigur nu întâmplător, Petre Ţuţea a fost supranumit un Socrate român ! În carte, dinamice şi captivante sunt interviurile, gândirea lui este discontinuă, aforistică, animată de un paradoxal teribilism afirmativ. Îşi afirmă valorile tradiţionale cu aplomb şi agresivitate. Petre Ţuţea îşi declară, cu o energie polemică ieşită din comun, dragostea pentru poporul român. Faimoasa lui frază rostită în închisoare – “Fraţilor, dacă murim aici în lanţuri şi în haine vărgate nu noi facem cinste Poporului Român, ci Poporul Român ne-a făcut onoarea să murim pentru el!” – este reluată în diferite formulări şi contexte, cu aceeaşi ostentaţie provocatoare, ca declaraţia de independenţă a unui adolescent:
“Dumnezeu e român. Sau dacă nu, sunt împotriva lui!”
“În principiu, am certitudinea invincibilităţii poporului român; şi că, aşa cum a ieşit din impas cu Ceauşescu, va ieşi din orice impas. Aşa cum a făcut Unirea Principatelor, împotriva a trei mari puteri, otomană, austriacă şi rusă, şi a făcut unitatea înaintea Unităţii Italiei… E atât de viguros neamul ăsta al nostru, că nu mă îndoiesc că virtuţile îl scot din impas. Asta e certitudinea mea. Istoria lui îmi dă argumente în sprijinul credinţei mele că poporul român nu poate fi înfrânt.”;
“Prima condiţie a unui român este să creadă că poporul român este aşa cum sunt pomii, cum sunt animalele, cum e regnul mineral sau vegetal sau animal… Ce face poporul român e mai puţin important decât faptul că el este pe lume.”

Marele român Petre Ţuţea s-a stins din viaţă lucid, în ziua de 3 Decembrie 1991, într-o rezervă a spitalului “Cristiana” din Bucureşti pe când era intervievat de un grup de reporteri. Întrebat: “Ce înseamnă un om de dreapta?”, câteva clipe înainte de trecerea sa dincolo, Petre Ţutea a răspuns simplu: “– Român absolut, asta înseamnă!”
Spor la citit !

Cuvinte celebre

Înţelepciunea universală este, în esenţă, cea mai reală şi mai specifică însuşire şi latura cea mai plină de posibilităţi a sufletului omenesc.
                                                                                                             Giordano Bruno

Cuvinte celebre

Raţiunea umană construieşte obiceiuri, practici uzuale şi obligaţii care fac viaţa grea şi obositoare. Însa raţiunea pare a fi totuşi un rău necesar pe care omul trebuie să-l suporte spre a înainta pe calea civilizaţiei !
                                                                                                                Nicola Abbagnano

Cuvinte celebre

Caracterul fără inteligenţă poate mult, dar inteligenţa fără caracter nu valorează nimic.
                                                                                                                               Cicero

Mai citeşte lumea?

        Mă tot întrebam despre ce carte să povestesc, şi, cum azi este ziua ta, am să vorbesc despre cartea ce am citit-o la insistenţele tale şi despre care încă nu am apucat să discutăm. Primul lucru ce mi-a atras atenţia a fost faptul că ai trecut-o pe lista cărţilor preferate. Apoi, ştii ori nu, am încredere în puterea ta de judecată!

        Nu mi s-a întâmplat de multe ori să mă înspăimânte o carte şi să mă atragă deopotrivă. Un jurnal aproape intim în care realitatea se combină firesc şi nevăzut cu ficţiunea, unde ajungi introspectiv la adâncimi nebănuite ale fiinţei umane şi ai revelaţia unei purităţi a durerii de care nu erai conştient…Autodistrugere, alcolism, consum de droguri, iubire, prietenie, moarte, raţiune, damnare, speranţă.. Am avut răbdare (şi putere) să citesc şi am perceput-o ca pe-o încercare de confesiune. Lucidă, sinceră, cinică, nevinovată şi expusă cu o anumită candoare…

        O mie de fărâme - James Frey un roman psihologic, o lecţie despre autodistrugere şi supravieţuire. La momentul în care cartea a devenit instant bestseller s-a declanşat un adevărat scandal, căci Frey susţinea că este autobiografie. S-a dovedit ulterior că multe dintre cele scrise sunt exagerate ori chiar inventate şi, până la urmă, James a recunoscut că nu totul era adevărat. Asta însă nu ştirbeşte cu nimic valoarea cărţii. Eu o încadrez în categoria “trebuie citite de două ori”. O mie de fărâme… mii de cristale de crack, mii de picături de alcool, o mie de păcate, o mie de regrete…Cândva… poate...renaşterea, iertarea de sine, acceptarea…

“O mie de fărâme e romanul cel mai complet al acestei generaţii : o autobiografie înduioşătoare scrisă cu naivitate tinerească şi sinceritate şocantă. În spatele violenţei acestui process, există gesture simple de bunătate care îi vor atinge chiar şi pe cei mai cinici.“ Bret Easton Ellis

Spor la citit !

Cuvinte celebre

Fiecare clipă a vieţii poartă în ea o valoare de miracol şi o faţă de eternă tinereţe.
                                                                                                           Albert Camus

Cuvinte celebre

Viaţa este o bibliotecă aparţinând unui autor. Are câteva cărţi scrise de el însuşi, dar cele mai multe dintre ele au fost scrise pentru el.
                                                                                                       Harry Emerson Fosdick

Cuvinte celebre

Arta este oglinda magică pe care o creăm pentru a transforma visele invizibile în imagini vizibile. Pentru a ne vedea chipul folosim o oglindă; operele de artă le folosim pentru a ne vedea sufletul.
                                                                                                    George Bernard Shaw

Mai citeşte lumea?

De  câte ori până acum nu aţi auzit (sau trăit pe propria piele) despre  “conflictul între generaţii”? Privesc acum, zâmbind cu îngăduinţă, la tânăra ce avea probleme existenţiale la care ai ei nu aveau răspunsuri, care avea mii de întrebări nerostite şi pe nimeni s-o înţeleagă !!! Abia acum îmi dau seama cât de înţelepţi erau părinţii mei şi cu cât tact s-au chinuit să nu ştirbească prin vreo vorbă ori gest nepotrivit personalitatea mea în devenire. Vă mulţumesc şi vă iubesc ştiind că şi acum mă vegheaţi îngăduitori  din “ lumea cu luminile”… Şi noi ne răzvrăteam, cu mijloacele de atunci, împotriva tuturor, deci nimic nou. Literatura de specialitate, la noi, vorba unui clasic era “sublimă, dar lipsea cu desăvârşire !”

Adolescenţa este vârsta luminată, cum îmi place mie s-o denumesc, când orice întâmplare are rost şi sens cosmogonic, când agonizezi ori eşti centrul lumii, când totul se învârte în jurul tău, doar pentru tine, când cazi de la înălţimi nebănuite doar pentru că ai curajul a fi altfel dar ai putere s-o iei de la capăt, iar şi iar. Vin destul de des în contact cu adolescenţa, şi încerc, repet, încerc să nu zâmbesc superior, ci doar să ascult şi în măsura lucrurilor să ajut. Uneori reuşesc, alteori nu ! Înţelegeţi acum de ce mi-a atras atenţia  romanul Nesuferitele zile de luni – Arnon Grunberg. Pe coperta IV câteva cuvinte incitante: “Adolescenţa este ca o închisoare, iar reflexul fiecărui prizonier este să evadeze…punctând ironic futiliatea unei vieţi trăite ca o mahmureală de luni dimineaţa”.

M-am apucat de lectură, şi am realizat că tonul îmi pare familiar, ducându-mă către altă carte dragă, “De veghe în lanul de secară”. Am regăsit la Grunberg, cu plăcere, umorul fin, de calitate, cinismul ascuţit, conflictul omului care pendulează între normalitate şi nebunie. Mărturisesc că am citit cartea trăind stări contradictorii, când amuzată, când oripilată., parcurgând situaţii groteşti cu ajutorul umorului absurd şi al replicilor tari.

“Dacă ar exista vreun Dumnezeu, ar trebui ca fiecare iubire ratată să fie o ofensă pentru el şi fiecare iubire ratată din cauză că ţi-e frică să fie cea mai gravă ofensă. Ceva de genul acesta am vrut să-i spun, pentru că pe atunci încă mai credeam asta”.

Spor la citit !

Cuvinte celebre

Bucuria e starea de spirit normală a omului. Cu cât dezvoltarea intelectuală şi morală a omului este mai ridicată, cu atât omul e mai liber şi viaţa îi dă mai multă satisfacţie. 
                                                                                                          Anton Pavlovici Cehov

Cuvinte celebre

Internetul devine piaţa din centrul oraşului pentru oraşul global al zilei de mâine !
                                                                                                          Bill Gates

Mai citeşte lumea?

Inevitabil, de câte ori termin de citit o carte, rămân sub influenţa ei ceva timp. Îmi amintesc de o toamnă târzie, când venind acasă, am început să mă  “joc de-a privitul”. În autobuzul nu prea aglomerat priveam încălţările pasagerilor şi îmi imaginam tot felul de poveşti despre posesorul lor ! Era o aşa învălmăşeală, şi jocul mă prinsese încât nu am coborât din maşină decât la capăt de linie !!! Interesant la jocul meu era regula de a NU privi persoana decât la finalul studiului. Nu vă povestesc de mersul cu metroul !!! Acolo erau biblioteci de poveşti J !!! Nu mi-a luat mai mult de o săptămână să ajung familiarizată cu preferinţele celor ce călătoreau pe ruta mea. Ajungea o privire şi puteam să spun cuvinte multe despre drumurile pe care umblau zilnic pantofii – martor ! Vedeam din start cine vine de la serviciu şi abia aşteaptă să ajungă acasă, cine mai face o oprire de relaxare, cine se întâlneşte cu cineva drag, cine e pregătit de plimbare, cine vine de la şcoala şi cine merge la petrecere ! Am  “întâlnit “ pantofi distinşi, obraznici, timizi, descurcăreţi, zâmbitori, posaci, exuberanţi, de toate culorile şi mărimile !  În 9 cazuri din 10, când priveam proprietarul era exact persoana ce mi-o spuseseră încălţările –  feţe expresive ori nu, colorate sau opace, visătoare sau pesimiste, căutând ori aşteptând, cerând fără a oferi nimic în schimb… Am rămas încântată de pantofii copiilor – năzdrăvani  şi imprevizibili !Fireşte,  e timpul să vă spun ce carte m-a antrenat în jocul acesta. Este vorba de Şobolanul - Andrzej Zaniewski . Am avut ceva reticenţe iniţiale în a citi cartea, deşi auzisem numai de bine despre ea. Etichetat ca fiind  “sumbru, amoral, pornografic şi violent, crud şi transparent “, este, de fapt, romanul unei existenţe invizibile ochiului nostru,  o existenţă în care regăseşti umanele drame şi tragedii. Mi s-a părut interesant ritmul alert al evenimentelor şi mai ales modul în care alternează exprimarea - adresarea la persoana întâi şi a doua, ceea ce face, ca halucinant parcă, tu să ajungi personajul şi să vezi lumea prin ochii şobolanului : o cursă cu obstacole,  o goană pentru supravieţuire, ură faţă de cei ce îţi primejduiesc viaţa, repulsie pentru mediul în care trăieşti… Este, dacă vreţi, un roman care analizează comportamenul şi condiţia umană accentuând critica la adresa acţiunilor negative ale acesteia…

“Nu uita, cititorule, că descriind într-o manieră minuţioasă, naturalistă, viaţa unui şobolan,     m-am gândit la tine“ (Andrzej Zaniewski).

Spor la citit !

Cuvinte celebre

Gândirea e munca inteligenţei, visarea e voluptatea ei. A înlocui gândirea cu visarea înseamnă a confunda hrana cu otrava.
                                                                                                                           Victor Hugo

Cuvinte celebre

Sănătatea e comoara cea mai preţioasă şi cea mai uşor de pierdut; totuşi cel mai prost păzită.
                                                                                                                              E. Augier

Nu îmi plac...

Gălăgia, mitocănia, aglomeraţia, fructele de mare, ipocriţii şi mincinoşii, persoanele care vorbesc mult fără a spune ceva, sporturile violente, cutremurele, claxoanele inutile în trafic, proştii şi încrezuţii, fanfaronii, filmele de groază, manelele, etalarea ostentativă, culoarea roz, teribilismele, dedicaţiile muzicale,  sărbatorile "importate", piesele de teatru ce durează peste 3 ore, reclamele din programele TV, posturile de radio ce repetă la nesfârşit 10-15 melodii, rochiile albe de mireasă, bârfa, ţigările cu gust de fructe, florile artificiale, pernuţele fantezie, pantofii murdari, scaunele incomode, piţipoancele şi cocălarii, desenele animate ciudate, felul în care la noi se fac "reduceri", plimbările în mall, băi cu apă rece, suferinţa inutila, mersul la bancă (am o relaţie ciudată cu ATM-urile), clădirile în paragină, persoanele care chinuie animalele, maşinile care arată ca vitrina bunicii, nesimţiţii, mâncarea chinezească, ciorba şi mirosul de peşte, torturile etajate, ziarele de scandal, roşiile fără gust, zilele scurte, lipsa celor dragi, pernele moi, cutiile de scrisori de  la blocuri, poliţiştii şi controlorii ratb, şobolanii, vecinii băgăcioşi, fetele băieţoase, pierderea de timp, amânările, vocile stridente, play-back-ul, lipsa de imaginaţie, telenovelele şi emisiunile aranjate, staţiunea Mamaia, şi probabil aş mai scrie minute bune, dar mă opresc aici, sperând că o parte din ele vor dispărea, acum că au fost date în vileag !

Promisiuni pentru o viaţă viitoare

Voi merge la un concert QUEEN !

Cuvinte celebre

Dramaturgii greci, clasici şi moderni, au optat invariabil pentru tragedie, pentru că fericirea, te rog să mă crezi, nu impresionează pe nimeni şi nici nu se pot scrie despre ea mai mult de trei pagini.
                                                                                                                         Mihail Drumeş