10 feb. 2011

Mai citeşte lumea?

        Mă tot întrebam despre ce carte să povestesc, şi, cum azi este ziua ta, am să vorbesc despre cartea ce am citit-o la insistenţele tale şi despre care încă nu am apucat să discutăm. Primul lucru ce mi-a atras atenţia a fost faptul că ai trecut-o pe lista cărţilor preferate. Apoi, ştii ori nu, am încredere în puterea ta de judecată!
        Nu mi s-a întâmplat de multe ori să mă înspăimânte o carte şi să mă atragă deopotrivă. Un jurnal aproape intim în care realitatea se combină firesc şi nevăzut cu ficţiunea, unde ajungi introspectiv la adâncimi nebănuite ale fiinţei umane şi ai revelaţia unei purităţi a durerii de care nu erai conştient…Autodistrugere, alcolism, consum de droguri, iubire, prietenie, moarte, raţiune, damnare, speranţă.. Am avut răbdare (şi putere) să citesc şi am perceput-o ca pe-o încercare de confesiune. Lucidă, sinceră, cinică, nevinovată şi expusă cu o anumită candoare…
        O mie de fărâme - James Frey un roman psihologic, o lecţie despre autodistrugere şi supravieţuire. La momentul în care cartea a devenit instant bestseller s-a declanşat un adevărat scandal, căci Frey susţinea că este autobiografie. S-a dovedit ulterior că multe dintre cele scrise sunt exagerate ori chiar inventate şi, până la urmă, James a recunoscut că nu totul era adevărat. Asta însă nu ştirbeşte cu nimic valoarea cărţii. Eu o încadrez în categoria “trebuie citite de două ori”. O mie de fărâme… mii de cristale de crack, mii de picături de alcool, o mie de păcate, o mie de regrete…Cândva… poate...renaşterea, iertarea de sine, acceptarea…
“O mie de fărâme e romanul cel mai complet al acestei generaţii : o autobiografie înduioşătoare scrisă cu naivitate tinerească şi sinceritate şocantă. În spatele violenţei acestui process, există gesture simple de bunătate care îi vor atinge chiar şi pe cei mai cinici.“ Bret Easton Ellis
Spor la citit !

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

top;