Mai citeşte lumea?

Nu ştiu cum procedaţi voi, însă eu sunt extrem de atentă când vine vorba să recomand cuiva ceva de citit. Doar pentru că am citit mai mult decât alte persoane, asta nu îmi conferă statutul de “maestru” J . Lucrurile devin şi mai dificile când vorbesc cu tinereţea…Consider că gusturile nu se discută dar se educă ! Revin la acele liste de lecturi, ce aveau darul de a ne ghida, oarecum, prin lumea fantastică a literaturii, române şi universale deopotrivă.

Hălăduind pe net, am găsit tot felul de topuri şi recomandări, alcătuite de eminenţe şi de împătimiţi de lectură. M-am amuzat, deoarece am avut surpriza (plăcută) să constat că am urmat destul de aproape recomandările de aici şi am citit până acum doar vreo 72 de titluri ! Fireşte, am tot căutat, să vad exact cui se adresează recomandările respective, însă mi-a fost imposibil să găsesc un indiciu cât de mic… Personal, mi se pare de bun simţ să iei în consideraţie şi vârsta celor ce citesc. Nu voi recomanda Eliade unui copil de 10-12 ani, după cum nu sfătuiesc pe cineva de 50 de ani să citească Elevul Dima din a şaptea !!!! Eventual, s-o recitească ! J
Şi pentru că a venit vorba de recitit, acum răsfoiesc iar Între Dumnezeu şi neamul meu – Petre Ţuţea. Nu pot să declar cu mâna pe inimă, clar şi curat, că înţeleg total şi absolut filozofia şi detaşarea sa. Îmi place însă enorm şi mă regăsesc în răpunsul dat unui ziarist la întrebarea  „sunteţi mândru că sunteţi român?” , „nu mândru, ci orgolios că sunt român !“

Sigur nu întâmplător, Petre Ţuţea a fost supranumit un Socrate român ! În carte, dinamice şi captivante sunt interviurile, gândirea lui este discontinuă, aforistică, animată de un paradoxal teribilism afirmativ. Îşi afirmă valorile tradiţionale cu aplomb şi agresivitate. Petre Ţuţea îşi declară, cu o energie polemică ieşită din comun, dragostea pentru poporul român. Faimoasa lui frază rostită în închisoare – “Fraţilor, dacă murim aici în lanţuri şi în haine vărgate nu noi facem cinste Poporului Român, ci Poporul Român ne-a făcut onoarea să murim pentru el!” – este reluată în diferite formulări şi contexte, cu aceeaşi ostentaţie provocatoare, ca declaraţia de independenţă a unui adolescent:
“Dumnezeu e român. Sau dacă nu, sunt împotriva lui!”
“În principiu, am certitudinea invincibilităţii poporului român; şi că, aşa cum a ieşit din impas cu Ceauşescu, va ieşi din orice impas. Aşa cum a făcut Unirea Principatelor, împotriva a trei mari puteri, otomană, austriacă şi rusă, şi a făcut unitatea înaintea Unităţii Italiei… E atât de viguros neamul ăsta al nostru, că nu mă îndoiesc că virtuţile îl scot din impas. Asta e certitudinea mea. Istoria lui îmi dă argumente în sprijinul credinţei mele că poporul român nu poate fi înfrânt.”;
“Prima condiţie a unui român este să creadă că poporul român este aşa cum sunt pomii, cum sunt animalele, cum e regnul mineral sau vegetal sau animal… Ce face poporul român e mai puţin important decât faptul că el este pe lume.”

Marele român Petre Ţuţea s-a stins din viaţă lucid, în ziua de 3 Decembrie 1991, într-o rezervă a spitalului “Cristiana” din Bucureşti pe când era intervievat de un grup de reporteri. Întrebat: “Ce înseamnă un om de dreapta?”, câteva clipe înainte de trecerea sa dincolo, Petre Ţutea a răspuns simplu: “– Român absolut, asta înseamnă!”
Spor la citit !