Uneori mă uit în jur şi pare că tot ce mă înconjoară îmi este străin şi inexplicabil. Scara proprie a valorilor îmi este crunt clătinată şi mă agăţ cu disperare de experienţa de viaţă şi de înţelepciunea pe care sper că am acumulat-o în timp să pot face faţă fără preconcepţii situaţiilor în care sunt pusă.
În urmă cu ceva timp, mai exact în recenta mea vacanţă, am citit Emily Tanimura – Anti-Lolita. Recunosc, fără pic de remuşcare, că titlul a fost hotărâtor în alegerea cărţii ! “Este perioada aşteptării” – aşa începe povestea. O poveste pentru oameni mari şi mici deopotrivă. O odisee prezentă în care ne vom regăsi adolescenţi rebeli ce vroiam a grăbi secundele. Cine oare, copil fiind, nu şi-a dorit măcar o clipă să fie mare ? Ce miraj era pentru mine atunci această stare de fapt – maturitatea ! Să fac doar ce vreau EU, când şi cum vreau EU! Eroina, o adolescentă care se vrea femeie peste noapte, care seduce şi aţâţă, copil în forme şi gânduri, femeie în comportament şi fapte, ea 14 ani, el mulţi (ani…) Nu te poţi opri să gândeşti la varianta nabokoviana, oarecum apropiate dar atât de deosebite cele două Lolite…
Este o carte care te face să reflectezi la trecerea timpului, la modul în care, voit sau nu, ai depăşit bariera vârstei, conştientizând, mai devreme sau mai târziu, că fiecare vârstă are farmecul şi parfumul ei şi trebuie trăită aşa cum se cuvine, fără idei abstracte precum viitorul, după cum spune şi personajul. Mie mi-a plăcut cartea . Şi mi-am adus aminte cum a spus un înţelept – o carte nu poate fi morală sau imorală, ci doar bună sau proastă.
Spor la citit !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu