18 mai 2011

Mai citeşte lumea?

Şi pentru că am avut timp şi dispoziţie, am citit mai tot ce rămăsese necitit prin rafturile bibliotecii mele. Luată aproape la întâmplare, ( din bibliotecă)  Comedia rataţilor – Tonino Benacquista mi-a adus zâmbetul pe buze mult timp după ce am terminat lectura. Simt uneori nevoia de a mă detaşa total de mediul înconjurător, de a lectura ceva simplu, necomplicat, fără dureri de cap şi insomnii.  Deşi este o carte din colecţia Suspans, pentru mine a fost o joacă  plăcută a unei dimineţi de joi, aprilie, 2011. În vârstă de 45 de ani, Tonino Benacquista este un scriitor francez născut din părinţi italieni. A urmat studii de cinematografie, pe care le-a abandonat, a fost însoţitor de vagon de dormit, a lucrat într-o galerie de artă, a frecventat o vreme cu asiduitate seratele pariziene, clar, înainte de a se apuca de scris, a acumulat o impresionantă experienţă de viaţă. Comedia rataţilor  a fost încununată de trei premii prestigioase: Marele premiu al literaturii poliţiste, Trofeul 813 pentru cel mai bun roman şi Premiul Myster al criticii.
Despre carte.. mi-a părut genul repede-înainte! Scriere concisă, uneori dramatism, tragism pe alocuri, momente de spumoasă comedie, în limbajul minorităţii italiene dintr-o Franţă cosmopolită. E drept, aceeaşi minoritate a dat literaturii franceze iluştrii autori, oarecum dominaţi de un tragic sentiment al dezrădăcinării. Nu este cazul lui Benacquista care prezintă problema minorităţii sale cu umor, înţelegere, ba chiar la final, cu dragoste.
Antonio Polsinelli, personajul central, un francez originar din Italia care locuieşte la Paris trece printr-o serie de întămplări mai mult sau mai puţin amuzante/periculoase, se confruntă cu bandiţii lumii, cu membrii ai Mafiei, este asaltat de escroci şi presat/influenţat de Vatican !!! Permanent antiteza bine-rău  te însoţeşte, cartea este narată la persoana I,  dezvolţi simpatii şi antipatii, manifeşti milă sau neîndurare, cruzime şi compasiune pe măsură ce parcurgi povestea. Eşti acolo ! De-abia la final înţelegi motto-ul ce deschide povestea : "Italienii nu călătoresc. Emigrează".
Spor la citit !

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

top;