Poveştile de iubire ce dăinuie peste timp au aprins imaginaţia multor generaţii. Fără a fi jenaţi, trebuie să recunoaştem că toţi ne dorim aceea mare, unică, irepetabilă iubire. Uneori o aşteptăm toată viaţa, alteori suntem surprinşi când ne iese în cale, şi, din păcate, de cele mai multe ori nu avem curajul să ne trăim visele . Crescuţi în spiritul pudibonderiei ne ruşinăm deseori de dorinţele trupului şi psihicului nostru, pizmuind actele de curaj ale semenilor noştrii care ard, la propriu, în mari şi aproape ireale poveşti de iubire…Am citit Alchimia dorinţei – Tarun J. Tejpal şi am rămas impresionată de cât de simple pot fi lucrurile şi cu câtă plăcere le complicăm noi… Mie mi-a părut o carte fascinantă, tipul de poveste pe care o citeşti şi reciteşti, de fiecare dată descoperind ceva nou, pe care, fie din neatenţie, fie doar pentru că nu erai pregătit, l-ai omis la precedenta lectură. Un atlas, şi nu doar în accepţiunea geografică a termenului, o cronică extrem de contemporană, o radiografie dacă vreţi a Indiei, a moravurilor, decăderii unei epoci ce aprinde imaginaţia, o Indie a timpului nostru, totul învăluit într-o beţie dusă până la saturaţie a simţurilor. Nu este un roman indecent, deşi accentul se pune major pe zona erotică a naraţiunii. Plecând de la perfecţiunea simplă a cercului, simbolul Universului, al echilibrului, al eternei reîntoarceri, al ciclicităţii care se regăseşte pretutindeni în jurul nostru, eşti purtat în ani de sfărşit de secol XIX, în vremuri apuse, în prezent controversat, parte a celor trei poveşti de iubire ce alcătuiesc romanul. „ Nu dragostea este cel mai puternic liant de iubire dintre doi oameni.Ci sexul.”. Aşa începe povestea. Simţi pe parcursul desfăşurării naraţiunii revoltă, înţelegere, uimire şi uneori dezaprobare faţă de acţiunile personajelor, te implici şi cauţi alte rezolvări situaţiilor, ca apoi să rămâi descumpănit de soluţia aleasă de autor…recitind, tot nu vei fi total de acord cu versiunea lui Tejpal, dar asta este altă discuţie, important este modul subtil în care te atrage în a fi parte din poveste. Şi face acest lucru atât de natural ! Dacă veţi avea răbdare să citiţi romanul, veti fi poate, la fel de încântaţi ca mine, descoperind cuvintele ce încheie această odisee : „Nu sexul este cel mai puternic liant dintre oameni.Ci dragostea…”
Spor la citit !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu