Sunt momente în viaţă când ne întrebăm. Nu cine suntem,
de unde venim ori încotro mergem, ci dileme, fie că recunoaştem ori ba, ce
ne-au albit nopţile şi au negurat zilele. Despre originea speciei umane şi
evoluţia speciilor am învăţat, fară exceptie cu toţii, cu voie ori de nevoie,
în ani de şcoală. Cei care au primăveri mai multe cu litere puţine şi mii de
semne ale întrebării, poate cei mai tineri cu mai multă disponibilitate din
partea dascălilor de a discuta, şi în măsura propriei experienţe, de a-şi lumina
mirările. În clasele I - VIII şcoala noastră avea gard comun cu Biserica din
cartier. Nu aveam voie să ne jucăm pe acolo în recreaţie, nu mai spun că atunci
când erau slujbe ori pomeniri, nici vorbă să avem voie a primi împărţeală de la
femeile ce, împotriva sistemului, îşi cinsteau morţii ! Oficial.
Dincolo de aparenţe, şi profesorii erau oameni ce credeau în EL, îşi
făceau cruci timide şi fierbeau grâu dăruind colaci şi colivă pentru odihna
sufletelor duse... Însă Dumnezeu nu avea voie în şcoli....
V-am povestit cândva despre prigoana cărţilor din vremurile
acelea. Nu mi-este ruşine să recunosc că abia după 1989 am avut prima Biblie în
casă. Nu că pe atunci nu reuşeai să îţi faci rost, ci poate pentru că era mai
simplu să nu te joci cu focul (cu ochi albaştrii). J Numai că,
la o primă cititre a Cărţii, întrebările fară niciun răspuns s-au înmiit.
Şcoala ne-a educat atei iar părinţii mei erau oameni crescuţi la ţară, cu frică
de Cel De Sus, care nu cercetaseră mistere şi nu puteau răspunde întrebărilor mele…
Singura soluţie la acel moment au fost cărţile, învăţătura altora ce mă putea
ajuta să-mi sting nedumeriri. A fost probabil una din cele mai înţelepte
hotărîri.
Au trecut anii, s-au adunat autori şi titluri, am găsit
răspunsuri şi noi întrebări, m-am minunat de fiecare data cât de uşor poate să
fie unora şi cât de ignoranţi suntem alteori, ca specie. Nu
încetează a mă surprinde câte o abordare inedită ori a mă bucura de-a dreptul o
nouă ipoteză, în ideea că poate totul este altfel decât am decis a crede.
Pentru că eu consider că este vorba de propria decizie.
Şi ajung la cartea Cuvântul – Irving Wallace. Un roman,
thriller religios, pasionant despre putere, manipulare şi iluzie, despre
contrafacere şi despre căutarea adevărului într-o lume unde parcă totul este pe
dos şi unde nimic, sau aproape nimic nu e ceea ce pare a fi. Ştim că sunt zeci,
dacă nu sute de cărţi ce întruchipează obsesiile umane, folosind tehnici de
naraţiune moderne ca psihologia, detectivistica, monologul şi chiar perpetuua
mutare a personajelor (în timp şi spaţiu) pentru a da credibiliate misterelor
prezentate. Există cărţi ce la rândul lor generează scrierea altora similare.
Cartea este construită, dacă vreţi, pe tiparul unui “ce-ar fi dacă”, în
condiţiile în care acceptăm nevoia firească a acestuia. Pretutindeni în jurul
nostru conştientizăm numeroasele posibilităţi pe care fantezia ne ajută a le
întrupa, cu regretul ştiut de la început că una, şi doar una singură ajunge
realitate. Toate celelalte îşi ratează existenţa. Ar fi putut fi, dar…
(gândiţi-vă şi la Umberto Ecco sau JK Rowlins).
La Irving Wallace
acest "ce-ar fi dacă" este întruchipat de găsirea unei pseudo Evanghelii,
cea de-a cincea, a unui Sf. Iacob cel Drept care ar conţine răspunsurile
necesare la toate tainele din Biblie, explicaţiile lipsă, dovezile necesare lui
Toma necredinciosul, cel cu milioane de trupuri de azi. O Evanghelie care
ajunge însă pe mâna unor editori veroşi şi care au grijă ca puritatea mesajului
şi implicit a câştigurilor lor să nu fie întinată în vreun fel, apelând - nu-i
aşa! - la mijloacele detestate pe vremuri la Inchizitori - tortură, şantaj,
crimă.
Steve Randall e un mogul al publicităţii din New York ce are
cam tot ce şi-ar putea dori un om : bani, influenţă, faimă, însă o viaţă
personală departe de a fi mulţumitoare. Fără discuţie, aşa cum ne este
prezentat nici o formă de conştiinţă nu îi dă prea mari bătăi de cap.
Când George Wheeler, un mare editor american de carte
religioasă, îl angajează să promoveze "cea mai mare descoperire a tuturor
timpurilor", viaţa lui capată deodata sens şi devine o luptă teribilă
pentru căutarea adevarului. Şi a iubirii. Ce spune misterioasa Evanghelie dupa
Iacob? De câte ori a înviat Iisus din Nazaret? Cât adevăr şi câtă minciună se
ascund în amvoanele bisericilor? Acestea sunt doar întrebarile...Răspunsurile,
poate, le veti afla din Cuvântul lui
Irving Wallace, strămoşul lui Dan Brown din anii '70.
Şi aşa, ca o completare, firească
ori ilogică, aţi văzut că prin librării se găsesc multe cărţi ce atacă doctrina
creştină ? Aproape nu miră pe nimeni când un om se declară ateu vorbind despre
creştinism dar acelaşi om are o simpatie mai mult sau mai puţin declarată
pentru budism !!!
Să fii tu însuţi şi să-ţi fie frică chiar dacă ai
dreptate sau nu este mult mai admirabil decât simpla laşitate de a capitula
conformităţii” – Irving Wallace
Spor la citit !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu