Mai citeşte lumea ?

Nu m-am gândit de ceva vreme la anii de şcoală, dar în dimineaţa aceasta am rememorat „pagini întregi” din perioada respectivă. Mie cel mai mult mi-a plăcut în liceu, mai ales ultimele două clase! Ţin minte că aveam săptămâni la rând când lipseam sâmbetele de acasă, uneori mergând cu mintea ceţoasă în Agronomie la câte o sesiune de pregătire pentru admiterea în facultate ( da!  se organizau pe atunci, ce vremuri...) . Ca să nu amintesc de atitudinea aceea că ajungea doar să mă gândesc la ceva anume şi acel lucru se materializa aievea ! Glumesccccccc ! Dar credeam că am, la propriu, forţa de a muta munţii din loc doar daca îmi propuneam asta.  Sper că şi acum tinerii liceeni sunt încercaţi de aceleaşi senzaţii şi sentimente ! În ciuda faptului că uneori detest pur şi simplu ziua de luni, plutind prin miros de cafea (decofeinizată) şi făcând slalom prin fumul de la cele 2 ţigări savurate, săptămâna aceasta chiar a început fain ! Nu îmi place vremea de afară, şi în week-end am făcut un frig de zile mari, dar în casă este nemaipomenit de bine să faci doar ce-ţi trece prin cap, sau să stai şi atât! Am avut dimineaţă un sentiment ca de zile ce preced o vacanţă amânată, ceva de groază. M-am dus şi m-am tot uitat la calendar să nu fi trecut din timp şi eu să nu fi băgat de seamă ! De ceva vreme încerc să mă mobilizez să fac câteva poze pentru a schimba fundalul blogului, dar până acum nimic nu mi-a plăcut ! Deh, vârsta, bat-o vina !!! 

Şi cum treceam cu privirea peste cărţi, am zărit coperta jucăuşă a titlului despre care voi vorbi : Dacă ţi-a placut şcoala, munca o să-ţi placă şi mai mult -Irvine Welsh. Recunosc că nu ştiam nimic despre autor, îmi suna vag familiar, însă coperta mi-a atras atenţia, (inspirată mişcare de marketing).Tot Welsh  este autor al succesului Trainspotting – cartea fiind ecranizată iar filmul devenind un reper al anilor ’90, suntem mulţi cei care şi-l amintesc, cu siguranţă, nu? Formatul prietenos ascunde cinci povestiri care ne supun atenţiei cinci situaţii de viaţă aproape imposibile, extrem de captivante, de un umor negru irezistibil, cu finaluri neaşteptate ( ca să nu spun unele geniale), de parcă ai urmări un film care te face să simţi monstruos, dar ghidat cu artă şi sensibilitatea-i ironică de un autor mai mult decât inspirat.Stilul robust, stranietatea situaţiilor propuse, excesul uneori alunecând spre stradal, trivial chiar, nu pot împiedica umorul să iasă in evidenţă.Cineva spunea că limbajul scurt şi la obiect, abundând de expresii obscene reprezintă literatura modernă. Nu aş fi chiar total de acord !

Fraza care dă titlul cărţii ( şi al unei povestiri) aparţine unuia dintre personaje şi se adresează fiicei acestuia. Daca iei in calcul că individul este un ins divorţat, afemeiat, drogat şi bătăuş, pe lângă multe altele, sfatul este cel puţin rizibil şi te face să zâmbeşti amar, sfârşind prin a râde săţios după care cazi pe gânduri. Cam acesta a fost efectul pe care toate povestirile volumului l-au avut asupra mea. În situaţii absurde, oameni cu vieţi aproape insipide, îndoctrinaţi cu idei de convenienţă, îşi etalează aburditatea şi meschinăria, naivitatea şi mizeria, rămânând în final vulnerabili până la extreme. Tot volumul emană un aer de dulce ironie a sorţii dar lipsită de orice tabu. Poate fi privită şi ca o parodie despre ridicolul unei lumi în care răul este canonizat, fetele cuminţi sunt prostituate deghizate, psihopatul este un fin regizor iar şarpele povesteşte despre izgonirea din Rai. Welsh nu face decât să ne arate cum vede el realitatea şi daca nu eşti un pudic plin de preconcepţii te vei regasi, cu un zâmbet amar şi deopotrivă îngăduitor aproape în oricare dintre personaje. Curaj !

Spor la citit !