Anunţ

Săptămâna viitoare începe Târgul de Carte  !!!

Mai multe detalii aici .

Mai citeşte lumea ?

       Sunt momente în viaţă când ne întrebăm. Nu cine suntem, de unde venim ori încotro mergem, ci dileme, fie că recunoaştem ori ba, ce ne-au albit nopţile şi au negurat zilele. Despre originea speciei umane şi evoluţia speciilor am învăţat, fară exceptie cu toţii, cu voie ori de nevoie, în ani de şcoală. Cei care au primăveri mai multe cu litere puţine şi mii de semne ale întrebării, poate cei mai tineri cu mai multă disponibilitate din partea dascălilor de a discuta, şi în măsura propriei experienţe, de a-şi lumina mirările. În clasele I - VIII şcoala noastră avea gard comun cu Biserica din cartier. Nu aveam voie să ne jucăm pe acolo în recreaţie, nu mai spun că atunci când erau slujbe ori pomeniri, nici vorbă să avem voie a primi împărţeală de la femeile ce,  împotriva sistemului, îşi cinsteau morţii ! Oficial. Dincolo de aparenţe, şi profesorii erau oameni ce credeau în EL, îşi făceau cruci timide şi fierbeau grâu dăruind colaci şi colivă pentru odihna sufletelor duse... Însă Dumnezeu nu avea voie în şcoli....

V-am povestit cândva despre prigoana cărţilor din vremurile acelea. Nu mi-este ruşine să recunosc că abia după 1989 am avut prima Biblie în casă. Nu că pe atunci nu reuşeai să îţi faci rost, ci poate pentru că era mai simplu să nu te joci cu focul (cu ochi albaştrii). J  Numai că, la o primă cititre a Cărţii, întrebările fară niciun răspuns s-au înmiit. Şcoala ne-a educat atei iar părinţii mei erau oameni crescuţi la ţară, cu frică de Cel De Sus, care nu cercetaseră mistere şi nu puteau răspunde întrebărilor mele… Singura soluţie la acel moment au fost cărţile, învăţătura altora ce mă putea ajuta să-mi sting nedumeriri. A fost probabil una din cele mai înţelepte hotărîri.

Au trecut anii, s-au adunat autori şi titluri, am găsit răspunsuri şi noi întrebări, m-am minunat de fiecare data cât de uşor poate să fie unora şi cât de ignoranţi suntem alteori,  ca specie. Nu încetează a mă surprinde câte o abordare inedită ori a mă bucura de-a dreptul o nouă ipoteză, în ideea că poate totul este altfel decât am decis a crede. Pentru că eu consider că este vorba de propria decizie.

Şi ajung la cartea Cuvântul – Irving Wallace. Un roman, thriller religios, pasionant despre putere, manipulare şi iluzie, despre contrafacere şi despre căutarea adevărului într-o lume unde parcă totul este pe dos şi unde nimic, sau aproape nimic nu e ceea ce pare a fi. Ştim că sunt zeci, dacă nu sute de cărţi ce întruchipează obsesiile umane, folosind tehnici de naraţiune moderne ca psihologia, detectivistica, monologul şi chiar perpetuua mutare a personajelor (în timp şi spaţiu) pentru a da credibiliate misterelor prezentate. Există cărţi ce la rândul lor generează scrierea altora similare. Cartea este construită, dacă vreţi, pe tiparul unui “ce-ar fi dacă”, în condiţiile în care acceptăm nevoia firească a acestuia. Pretutindeni în jurul nostru conştientizăm numeroasele posibilităţi pe care fantezia ne ajută a le întrupa, cu regretul ştiut de la început că una, şi doar una singură ajunge realitate. Toate celelalte îşi ratează existenţa. Ar fi putut fi, dar… (gândiţi-vă şi la Umberto Ecco sau JK Rowlins).

La Irving Wallace acest "ce-ar fi dacă" este întruchipat de găsirea unei pseudo Evanghelii, cea de-a cincea, a unui Sf. Iacob cel Drept care ar conţine răspunsurile necesare la toate tainele din Biblie, explicaţiile lipsă, dovezile necesare lui Toma necredinciosul, cel cu milioane de trupuri de azi. O Evanghelie care ajunge însă pe mâna unor editori veroşi şi care au grijă ca puritatea mesajului şi implicit a câştigurilor lor să nu fie întinată în vreun fel, apelând - nu-i aşa! - la mijloacele detestate pe vremuri la Inchizitori - tortură, şantaj, crimă.

Steve Randall e un mogul al publicităţii din New York ce are cam tot ce şi-ar putea dori un om : bani, influenţă, faimă, însă o viaţă personală departe de a fi mulţumitoare. Fără discuţie, aşa cum ne este prezentat nici o formă de conştiinţă nu îi dă prea mari bătăi de cap.

Când George Wheeler, un mare editor american de carte religioasă, îl angajează să promoveze "cea mai mare descoperire a tuturor timpurilor", viaţa lui capată deodata sens şi devine o luptă teribilă pentru căutarea adevarului. Şi a iubirii. Ce spune misterioasa Evanghelie dupa Iacob? De câte ori a înviat Iisus din Nazaret? Cât adevăr şi câtă minciună se ascund în amvoanele bisericilor? Acestea sunt doar întrebarile...Răspunsurile, poate,  le veti afla din Cuvântul lui Irving Wallace, strămoşul lui Dan Brown din anii '70.

Şi aşa, ca o completare, firească ori ilogică, aţi văzut că prin librării se găsesc multe cărţi ce atacă doctrina creştină ? Aproape nu miră pe nimeni când un om se declară ateu vorbind despre creştinism dar acelaşi om are o simpatie mai mult sau mai puţin declarată pentru budism !!!

Să fii tu însuţi şi să-ţi fie frică chiar dacă ai dreptate sau nu este mult mai admirabil decât simpla laşitate de a capitula conformităţii” – Irving Wallace

Spor la citit !