Cuvinte celebre

Arta este oglinda magică pe care o creăm pentru a transforma visele invizibile în imagini vizibile. Pentru a ne vedea chipul folosim o oglindă; operele de artă le folosim pentru a ne vedea sufletul.
                                                                                                    George Bernard Shaw

Mai citeşte lumea?

De  câte ori până acum nu aţi auzit (sau trăit pe propria piele) despre  “conflictul între generaţii”? Privesc acum, zâmbind cu îngăduinţă, la tânăra ce avea probleme existenţiale la care ai ei nu aveau răspunsuri, care avea mii de întrebări nerostite şi pe nimeni s-o înţeleagă !!! Abia acum îmi dau seama cât de înţelepţi erau părinţii mei şi cu cât tact s-au chinuit să nu ştirbească prin vreo vorbă ori gest nepotrivit personalitatea mea în devenire. Vă mulţumesc şi vă iubesc ştiind că şi acum mă vegheaţi îngăduitori  din “ lumea cu luminile”… Şi noi ne răzvrăteam, cu mijloacele de atunci, împotriva tuturor, deci nimic nou. Literatura de specialitate, la noi, vorba unui clasic era “sublimă, dar lipsea cu desăvârşire !”

Adolescenţa este vârsta luminată, cum îmi place mie s-o denumesc, când orice întâmplare are rost şi sens cosmogonic, când agonizezi ori eşti centrul lumii, când totul se învârte în jurul tău, doar pentru tine, când cazi de la înălţimi nebănuite doar pentru că ai curajul a fi altfel dar ai putere s-o iei de la capăt, iar şi iar. Vin destul de des în contact cu adolescenţa, şi încerc, repet, încerc să nu zâmbesc superior, ci doar să ascult şi în măsura lucrurilor să ajut. Uneori reuşesc, alteori nu ! Înţelegeţi acum de ce mi-a atras atenţia  romanul Nesuferitele zile de luni – Arnon Grunberg. Pe coperta IV câteva cuvinte incitante: “Adolescenţa este ca o închisoare, iar reflexul fiecărui prizonier este să evadeze…punctând ironic futiliatea unei vieţi trăite ca o mahmureală de luni dimineaţa”.

M-am apucat de lectură, şi am realizat că tonul îmi pare familiar, ducându-mă către altă carte dragă, “De veghe în lanul de secară”. Am regăsit la Grunberg, cu plăcere, umorul fin, de calitate, cinismul ascuţit, conflictul omului care pendulează între normalitate şi nebunie. Mărturisesc că am citit cartea trăind stări contradictorii, când amuzată, când oripilată., parcurgând situaţii groteşti cu ajutorul umorului absurd şi al replicilor tari.

“Dacă ar exista vreun Dumnezeu, ar trebui ca fiecare iubire ratată să fie o ofensă pentru el şi fiecare iubire ratată din cauză că ţi-e frică să fie cea mai gravă ofensă. Ceva de genul acesta am vrut să-i spun, pentru că pe atunci încă mai credeam asta”.

Spor la citit !

Cuvinte celebre

Bucuria e starea de spirit normală a omului. Cu cât dezvoltarea intelectuală şi morală a omului este mai ridicată, cu atât omul e mai liber şi viaţa îi dă mai multă satisfacţie. 
                                                                                                          Anton Pavlovici Cehov

Cuvinte celebre

Internetul devine piaţa din centrul oraşului pentru oraşul global al zilei de mâine !
                                                                                                          Bill Gates

Mai citeşte lumea?

Inevitabil, de câte ori termin de citit o carte, rămân sub influenţa ei ceva timp. Îmi amintesc de o toamnă târzie, când venind acasă, am început să mă  “joc de-a privitul”. În autobuzul nu prea aglomerat priveam încălţările pasagerilor şi îmi imaginam tot felul de poveşti despre posesorul lor ! Era o aşa învălmăşeală, şi jocul mă prinsese încât nu am coborât din maşină decât la capăt de linie !!! Interesant la jocul meu era regula de a NU privi persoana decât la finalul studiului. Nu vă povestesc de mersul cu metroul !!! Acolo erau biblioteci de poveşti J !!! Nu mi-a luat mai mult de o săptămână să ajung familiarizată cu preferinţele celor ce călătoreau pe ruta mea. Ajungea o privire şi puteam să spun cuvinte multe despre drumurile pe care umblau zilnic pantofii – martor ! Vedeam din start cine vine de la serviciu şi abia aşteaptă să ajungă acasă, cine mai face o oprire de relaxare, cine se întâlneşte cu cineva drag, cine e pregătit de plimbare, cine vine de la şcoala şi cine merge la petrecere ! Am  “întâlnit “ pantofi distinşi, obraznici, timizi, descurcăreţi, zâmbitori, posaci, exuberanţi, de toate culorile şi mărimile !  În 9 cazuri din 10, când priveam proprietarul era exact persoana ce mi-o spuseseră încălţările –  feţe expresive ori nu, colorate sau opace, visătoare sau pesimiste, căutând ori aşteptând, cerând fără a oferi nimic în schimb… Am rămas încântată de pantofii copiilor – năzdrăvani  şi imprevizibili !Fireşte,  e timpul să vă spun ce carte m-a antrenat în jocul acesta. Este vorba de Şobolanul - Andrzej Zaniewski . Am avut ceva reticenţe iniţiale în a citi cartea, deşi auzisem numai de bine despre ea. Etichetat ca fiind  “sumbru, amoral, pornografic şi violent, crud şi transparent “, este, de fapt, romanul unei existenţe invizibile ochiului nostru,  o existenţă în care regăseşti umanele drame şi tragedii. Mi s-a părut interesant ritmul alert al evenimentelor şi mai ales modul în care alternează exprimarea - adresarea la persoana întâi şi a doua, ceea ce face, ca halucinant parcă, tu să ajungi personajul şi să vezi lumea prin ochii şobolanului : o cursă cu obstacole,  o goană pentru supravieţuire, ură faţă de cei ce îţi primejduiesc viaţa, repulsie pentru mediul în care trăieşti… Este, dacă vreţi, un roman care analizează comportamenul şi condiţia umană accentuând critica la adresa acţiunilor negative ale acesteia…

“Nu uita, cititorule, că descriind într-o manieră minuţioasă, naturalistă, viaţa unui şobolan,     m-am gândit la tine“ (Andrzej Zaniewski).

Spor la citit !

Cuvinte celebre

Gândirea e munca inteligenţei, visarea e voluptatea ei. A înlocui gândirea cu visarea înseamnă a confunda hrana cu otrava.
                                                                                                                           Victor Hugo

Cuvinte celebre

Sănătatea e comoara cea mai preţioasă şi cea mai uşor de pierdut; totuşi cel mai prost păzită.
                                                                                                                              E. Augier

Nu îmi plac...

Gălăgia, mitocănia, aglomeraţia, fructele de mare, ipocriţii şi mincinoşii, persoanele care vorbesc mult fără a spune ceva, sporturile violente, cutremurele, claxoanele inutile în trafic, proştii şi încrezuţii, fanfaronii, filmele de groază, manelele, etalarea ostentativă, culoarea roz, teribilismele, dedicaţiile muzicale,  sărbatorile "importate", piesele de teatru ce durează peste 3 ore, reclamele din programele TV, posturile de radio ce repetă la nesfârşit 10-15 melodii, rochiile albe de mireasă, bârfa, ţigările cu gust de fructe, florile artificiale, pernuţele fantezie, pantofii murdari, scaunele incomode, piţipoancele şi cocălarii, desenele animate ciudate, felul în care la noi se fac "reduceri", plimbările în mall, băi cu apă rece, suferinţa inutila, mersul la bancă (am o relaţie ciudată cu ATM-urile), clădirile în paragină, persoanele care chinuie animalele, maşinile care arată ca vitrina bunicii, nesimţiţii, mâncarea chinezească, ciorba şi mirosul de peşte, torturile etajate, ziarele de scandal, roşiile fără gust, zilele scurte, lipsa celor dragi, pernele moi, cutiile de scrisori de  la blocuri, poliţiştii şi controlorii ratb, şobolanii, vecinii băgăcioşi, fetele băieţoase, pierderea de timp, amânările, vocile stridente, play-back-ul, lipsa de imaginaţie, telenovelele şi emisiunile aranjate, staţiunea Mamaia, şi probabil aş mai scrie minute bune, dar mă opresc aici, sperând că o parte din ele vor dispărea, acum că au fost date în vileag !

Promisiuni pentru o viaţă viitoare

Voi merge la un concert QUEEN !

Cuvinte celebre

Dramaturgii greci, clasici şi moderni, au optat invariabil pentru tragedie, pentru că fericirea, te rog să mă crezi, nu impresionează pe nimeni şi nici nu se pot scrie despre ea mai mult de trei pagini.
                                                                                                                         Mihail Drumeş