Mai citeşte lumea?

Astăzi este o zi ... specială ! Dacă aveţi timp, mergeţi aici.
Cum ar fi fost oare de nu ar fi plecat dintre noi?

Nu poţi să vezi zâne dacă nu eşti zănatic.
Nichita Stănescu

Cuvinte celebre

Să îţi trăieşti viaţa este ceva foarte rar. Majoritatea oamenilor doar există.
Oscar Wilde

Mai citeşte lumea?

Pentru că i-am tot spus unei prietene, foarte dragă mie, că doresc să vă povestesc despre două cărţi ce le am pregătite, am să vorbesc despre o carte extrem de interesantă din al meu punct de vedere. Pe multe site-uri pe care intru, mă tot lovesc de un pătrat negru care mă îndeamnă să-mi aflu data exactă a morţii ! Cum nu cred în astfel de predicţii, m-am amuzat şi am încercat de două ori până acum, şi, şoc!, deşi ar fi trebui să fiu plecată de aici, sunt încă vie şi nevătămată!! J Oricum, nu disper, perseverez în a mă distra!!!

Cartea de astăzi este Bibilioteca morţilor – Glenn Cooper. Doctorul Glenn Cooper a studiat arheologia la Harvard şi medicina la Tufts University. În tinereţe a participat la numeroase săpaturi arheologice, dar a ales o cariera în medicină. Şi-a deschis propriul cabinet medical, apoi a fost directorul unei importante companii din domeniul biotehnologiei.A scris scenarii de film şi a vândut câteva la Hollywood. A produs primul său film de lung metraj în 2005, Long Distance. Biblioteca morţilor (Library of the Dead, 2009), primul său roman, a fost deja vândut în douăzeci şi cinci de ţări, iar următorul - Book of Souls – a apărut în 2010. Un roman care m-a fascinat de la primele rânduri şi care m-a cam pus pe gânduri…Nu în sensul că am găsit după lungi aşteptări răspuns la întrebări existenţiale, ci doar în sensul, că undeva, poate este cineva care chiar ştie acest lucru ! Dincolo de stilul absolut captivant,  subiectul original şi personajele puternic creionate, te captivează povestea ! Misterul debutează de la primele rânduri, când eşti aruncat pur şi simplu  în anul 2009…1947…782 iar finalul este absolut imprevizibil.Construcţia romanului pare similară unui film, cadre din diferite epoci se intersectează, eşti purtat de colo-colo, uneori având temporar impresia de irelevanţă, şi cu toate acestea, nu vei putea lăsa deoparte cartea. O puteţi considera, fără rezerve, un thriller, care te face să conştientizezi puterea pe care ţi-o oferă informaţia certă obţinută la timp !

 ”Acest roman, dacă este un roman, a început şi nu s-a sfârşit. S-ar putea ca noi toţi să fim în el, fără să ştim. Pentru că nimic nu este întâmplător. Pentru că destinul fiecărui om este deja scris.”

Spor la citit !

Cuvinte celebre

Una din cele mai mari slăbiciuni ale omenirii este frecvenţa cu care se foloseşte cuvântul "imposibil".
Napoleon Hill

Mai citeşte lumea?

Mă amuzam navigând pe net şi am început să caut, iniţial în limba româna şi apoi în reţeaua web, cele mai citite cărţi ale anului 2010. După destule tentative am ajuns, fireşte, pe pagina BBC. Mai mult în joacă, am parcurs lista respectivă, şi dintr-un orgoliu cunoscut bine celor apropiaţi, am început să bifez lista. Cam în 25 de minute parcursesem cele 100 de titluri şi am constatat că vreo 78 dintre acestea le-am citit deja. Nu am citit nimic ce are în titlu Harry Potter ori Stăpâni ai inelelor, deci aici am pierdut vreo 8-9 poziţii din clasament!!!! J  Mă tot uimesc de cât de ciudate sunt lucrurile la noi, în condiţiile în care numai  la cele două mari târguri de carte din capitală sunt contabilizaţi peste un million de vizitatori, nu s-a gândit nimeni să vadă ce mai citesc românii ! E adevărat, se fac tot felul de sondaje despre emisuni tv, despre radiouri ( ascultate ori ba), despre opţiuni politice şi câte şi mai câte. Probabil noi, cititorii de carte, nu intram în  target publicul ţintă, ghinion ! Am văzut, din ce în ce mai multe variante propuse a înlocui  tiparul – cărţi online, carţi audio. Nu ştiu cum aş putea înlocui emoţia ce mi-o oferă cartea tipărită cu  statul în faţa unui monitor, ori mai dihai, să aud personajele mele cu voci impuse! Pentru mine, a citi cuvântul tipărit este un mijloc de relaxare, o condiţie esenţială pentru statutul meu de om, o dependenţă dacă vreţi ! Dincolo de orice ironie, chiar sunt curioasă, şi mi-am propus să-mi chestionez apropiaţii despre lecturile anului 2010 ! Am în jurul meu un eşantion reprezentativ din multe puncte de vedere, cu numărul am o problemă  !J

Dacă ar fi să creionez un portret robot (!!!) al persoanei vizate ar arăta cam aşa : să nu fie ahtiată după tv, să prefere cartea filmului, să caute aproape mereu să citească fără a se lăsa influenţată de etichete aplicate, să aibă timp şi nu în ultimul rând, disponibiliate să-mi răspundă . J Nu cer chiar aşa de mult, nu?

Spor la citit !

Cuvinte celebre

Mi se va obiecta că e rău să te înşeli. Dimpotrivă, cel mai mare rău e să nu te înşeli niciodată.
Erasmus

Cuvinte celebre

Omul nu poate descoperi noi oceane câtă vreme nu are curajul de a pierde din vedere ţărmul !
Andre Gide

Mai citeşte lumea?

Astăzi voi merge la Târgul de Carte !!!

Şi sunt nerăbdătoare să iau parte, aşa cum i-am promis lui  O.C. , la o nouă lansare !

Sunteţi bineveniţi toţi !
Spor la citit !

Mai citeşte lumea?

Întotdeauna mi-a placut marea ! În adolescenţă treceam adesea printr-un amarnic dor de mare ce începea înainte de venirea lunii mai şi care se mai ostoia niţeluş după ce reuşeam să ajung la malul mării. Norocul a făcut să mă pot scălda şi în apele altor mări, dar fără îndoială, marea mea rămâne Marea Neagră ! Probabil nostalgia anilor trecuţi, îngăduinţa faţă de privaţiunile trăite şi multe, multe amintiri dragi contribuie la acest fapt. Şi am trecut şi eu prin faza în care îmi doream, la 20 de ani, când voi fi bătrână (lucru care mi se părea aproape imposibil la vremea aceea !) sa fiu lăsată să mor  la marginea mării. Mi-a trecut ! Nu ştiu dacă să mă bucur sau nu... Am acumulat atâta informaţie încât îmi permit a zâmbi cu recunosţiinţă gândurilor fetiţei cu codiţe. S-a scris muuult despre mare, însă mie cel mai aproape de suflet mi-a rămas Cella Sergi – Pânza de păianjen ! De câte ori îmi amintesc de carte, mă cuprinde o stare de nelinişte şi vreau să merg la mare ! Nu este un roman idilic, nici pe departe. Parţial autobiografic, autoarea parcă ne învaluie cu fiecare întâmplare scrisă ori rescrisă, într-o imaginară plasă din care nu vrei să evadezi, deoarece curiozitatea este o trăsătură marcantă a eului fiecăruia. Da, este şi o poveste de dragoste acolo, şi o poveste de viaţă, şi o cronică a unei lumi apuse, şi conflictul între generaţii, şi, oarecum schiţată lupta pentru egalitatea sexelor. Să nu uităm că în anii aceia, educaţia dincolo de liceu pentru o femeie însemna deopotrivă curaj şi nebunie !

Dincolo de toate acestea, stilul Cellei mă fascinează şi de fiecare dată când memorez cartea acesta mă trezesc fredonând un cântec aproape uitat...

Spor la citit !