În rest, numai de bine ! Am
avut o vară liniştită (aş spune eu) , aproape calmă, o vacanţă relaxantă şi un
început de toamnă frumos. M-au necăjit puţin zilele acelea ploioase dar sâmbătă
am stat toata ziua pe afară, lenevind la soare câteva ore bune şi încărcându-mă
cu energie în compania câtorva persoane dragi.
Ah, şi să nu uit, încep să mă uit după cărţi, să-mi fac oarecum lista de
cumpărături pentru Gaudeamus 2013 !!! Mai multe detalii, deocamdată, găsiţi aici.
Vorbeam cu o bună prietenă
ieri, printre altele, şi despre neajunsurile
ce vin odată cu vârsta. Clar, sunt din ce în ce mai puţin tolerantă la prostie
în orice formă de manifestare a ei : vorbe, fapte, gesturi, etc. Mă întreb,
uneori cu groază, dacă lucrul acesta mi se întâmplă doar mie sau, vorba unei
reclame (btw, pe care o detest !),
suntem mulţi??? Nu mă pot abţine uneori să nu taxez dur mostrele din jurul meu,
mai ales, specific, mai ales, când reprezentaţiile sunt date de humanoizi de la
care aveam oareşce pretenţii ! Ah, şi da, detest angajaţii cu buzele lipite de
dosul şefilor ! Rezultatul ? Unul firesc, spun eu : în jurul meu rămân doar prietenii mei. Restul ? Plevuşti, amici
şi cunoştiinţe întâmplătoare, cu care, dintr-un motiv ce nu l-am descoperit
încă, a trebuit la un anumit moment să-mi intersectez viaţa.
Nu pot să nu mă întreb, fără a
aştepta un răspuns, dacă ar fi să o iau de la capăt, aş face la fel? Probabil
că da, deşi undeva într-un colţişor ascuns al minţii sper cu tărie să rămână
măcar o vagă amprentă a celor petrecute astfel încât să fiu măcar tentată să
procedez cu ceva mai multă înţelepciune. Zâmbesc desigur, e utopic, dar e reconfortant,
pe cuvânt !
Şi asta mă aduce la o carte
nemaipomenită din punctul meu de vedere, pe care am citit-o şi recitit-o şi
despre care intenţionam de ceva timp să scriu : Dumnezeu
mi-e bun amic de Cyril Massarotto.
Uf, nici nu ştiu cu ce să încep… Sfatul
meu este, dacă aveţi cum să vi-o
procuraţi nu ezitaţi, veţi face una dintre cele mai bune investiţii din viaţa
voastră ! Cei ce mă citesc/cunosc ştiu
că nu sunt un practicant fervent al creştinismului, m-aş încadra mai degrabă în
latura agnostică a umanităţii, însă cartea aceasta m-a pus serios pe gânduri.
Nu în sensul că mi-am repetat întrebări ci mai degrabă în sensul că am găsit,
sau cel puţin aşa am interpretat eu, unele răspunsuri. Iniţiasem cândva o furtună
în încercarea de a descoperi sensul exact al expresiei : „ fericiţi cei săraci cu duhul… “ Ei bine, se pare că nu este
deloc, dar deloc aşa cum credeam eu !
Subiectul nu este nou în literatură, nouă însă este
maniera de abordare. Deşi filosofice şi
cu profundă încărcătură emoţională, autorul îşi prezintă ideile într-o notă
uşor umoristică, ironic pe alocuri, dezamăgit şi frustrat alteori, exact cum
probabil ni s-a întâmplat multora să reacţionam în forul interior când purtam
dialoguri cu divinitatea. Nu este un tratat filosofic, să nu înţelegeţi asta !
Este pur şi simplu un roman (de ficţiune spun unii), care ia în calcul ipoteza
(plauzibilă acum şi pentru mine) de a te întâlni cu Dumnezeu. Un… (să zicem) personaj
când serios, când glumeţ, plin de surprize, plăcute şi nu, care nu are pretenţia
că ştie tot, care nu (re) cunoaşte ierarhii (adică instanţe) superioare, dar
care trăieşte TOT în timp real. Şi sunt nişte pasaje tulburătoare în care
conştientizezi că până şi Dumnezeu suferă şi plânge… Repet, este strict
viziunea autorului la care eu am rezonat cu toată fiinţa mea.
„ În anul zero al
poveştii acesteia am întâlnit două persoane care mi-au schimbat complet viaţa:
Dumnezeu şi Alice. Alice este o studentă la psihologie care m-a tulburat de la
prima privire. Iubirea ei este una atât de rară, de puternică încât o simţi în
fiecare clipă şi nu-ţi mai revii niciodată. Dar ce-i cu Dumnezeu în toată
istoria asta? El - El este Dumnezeu -
fascinant, omniscient, preocupat de oameni, atent dar dotat cu un simţ al
umorului uneori surprinzător. E împreună cu noi chiar şi în cele mai grele
momente, un prieten desăvârşit şi aproape că uit, uneori, cine este cu adevărat.
Dar va trebui să-mi răspundă la întrebarea: de ce tocmai eu? De ce, dintre atâţia
oameni m-a ales tocmai pe mine?!“
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu