20 mar. 2011

Mai citeşte lumea?

Îmi plac provocările ! Şi când acestea sunt lansate de un autor, mai mult sau mai puţin mediatizat, răspund ca la şcoală : prezent ! Citisem fragmente din cartea Zei americani  - Neil Gaiman şi o vreme am fost o prezenţă nelipsită de pe blogul său. Stilul, savoarea aş putea spune, de a scrie , capacitatea de a mă purta, fireşte, imaginar, prin locuri mai mult sau mai puţin reale, m-a determinat să îmi cumpăr cartea. Am observat, de-a lungul timpului că unele cărţi mă solicită intens, mă vlăguiesc parcă, şi cu toate acestea nu le pot lăsa deoparte. Îmi amintesc că am început lectura într-o zi de luni, nimic premeditat, dar vorba ceea ,”ce faci lunea se spune că vei face toată săptămâna” nu? Toate bune şi frumoase preţ de câteva pagini…dupa care booom, şocul – citeam şi nu percepeam nimic !!! Am pus asta pe seama săptămânii ce se încheiase, deloc uşoară, pe seama week-end-ului lucrat de la 10 la 20, pe lipsa de somn, pe incapacitatea mea de a rezona…M-am ”consolat” şi am pus cartea deoparte, cu gândul că poate mâine va fi altceva. Vreţi să vă spun un secret – ei bine, nici mâine, nici poimâine nu a fost diferit!!! Am stat şi m-am gândit pe îndelete la ce mi se întâmpla şi am ajuns la concluzia că poate aşa trebuie să fie ! Am reluat lectura liberă de orice preconcepţii şi am decis să mă las purtată de imaginaţia dlui Gaiman. Şi bine am făcut ! Deşi pare  (doar pare !) o carte lipsită de acţiune, este o călătorie prin America zilelor noastre, amalgamul de naţii şi idei,  religii şi credinţe, opulenţă greţoasă şi bun simţ naiv. Locul unde se întâlnesc toţi zeii lumii, căci fiecare îşi primeşte ofranda, oricât de mult timp să fi trecut de când a apus vremea sa.
Este, poate contrar aşteptărilor, o carte scrisă cu mult umor. Un monolog inteligent, ton alert, presărat cu pasaje lirice (da!), în care m-a subjugat justeţea observaţiilor şi m-a făcut a rezona la o carte scrisă parcă cu degetele sufletului. O carte specială.
Spor la citit !

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

top;