A fost...

Vorbeam relaxată la un fum şi gândurile zburau vraişte pe ici - pe colo şi neştiute s-au insinuat în toată atitudinea mea ! Îmi aduceam aminte de copilărie şi de toate momentele acelea de bucurie naivă când desfăceam cadouri dulci ! Şi cum era de aşteptat am adus asta în discuţie !!!! Un rezumat ar arăta cam aşa :îţi aduci aminte de ciocolata de casă ? Daaaaaaaa ! Ce bunătate ! Ce deliciu ! Mâncam la nişte prieteni de-ai părinţilor mei, undeva pe lângă Braşov, o cioco tareeeeee bună !Când ştiau că venim, făceau câte 2 tăvi !!! Da, şi era ex-ce-len-tă !! Dap ! Şi ciocolăţelele acelea mici în formă de bănuţ, cu Scufiţa Roşie şi Vânătorul ! Alte exclamaţii pline de aduceri-aminte ! Şi faimoasele tablete auriu staniolate chinezeşti ! Şi tot chinezeşti dreptunghiuri de ciocolată cu ambalaj colorat si poze de peşti exotici şi flori nemaivăzute ! Daaaa ! Încă un fum gânditor şi zâmbetele se transformă în râs ! Şi bomboanele cubaneze ! Şi caramelele bulgăreşti !!! Şi napolitanele acelea rulouri umplute cu cremă !!!!Şi eugenia primită rest la alimentara, când ne rugam tăcut să fie una cu mai multă crema …Deja zâmbetele sunt salve de râsete şi amintirile năvălesc peste noi...…

Şi apoi tacere…
Şi îmi amintesc cum, peste timp, hoinărind prin lume, văd tabletele magice puse evantai în camere de hotel. Gust…Nicio tresărire a papilelor gustative. Nimic!Nada ! Niente ! Rulourile – greţoase de-a dreptul !!! Eugenia “rebrenduită” – bleah !!! Nu amintesc zecile de sortimente de ciocolată, care de care mai fiţoasă, în ambalaje sofisticate şi cu denumiri alambicate, ce nici pe departe nu se apropiau de acel gust trecut.
Şi îmi dau seama că era vorba de gustul copilăriei. Atât şi nimic mai mult ! Probabil nu erau cele mai bune din viaţa mea, nu erau poate nici cele mai bune din lume, dar în acel loc şi timp erau perfecte !
Dacă ar fi să îmi doresc ceva, unul din lucrurile pe care le-aş cere înapoi ar fi gustul copilăriei.
Şi, cu siguranţă, nu aş fi singura !